De ce ierarhia asta umana? De ce toti ne
hranim din gustul victoriei asupra celorlalti? Ok, ca sa nu sune prea pompos, o
sa incerc sa fiu mai clara. Omul are avantajul liber arbitrului si vine un
moment in viata in care tre’ sa ia o decizie care poate avea repercursiuni si
asupra celui care sta in momentul ala acasa, la televizor si n-are habar de ce
se intampla. Eu spre exemplu am doi prieteni preferati asupra carora imi place
sa ma simt victorioasa. Le stiu punctele slabe si cand imi ridica mingea la
fileu: PAC! sar la atac.
Luptele astea intre caractere pot fi de foarte multe
feluri. De la tacere, priviri, cuvinte, lacrimi, rasete, fiecare alege armele
pe care le manuieste mai bine. Trebuie doar sa gasesti victima pentru ca viata
e un schimb de roluri si daca nu ai ales din prima daca vrei sa fii rata sau
vanator, ai pus-o si risti sa pici de rata. Si atunci te simti haituit si
de-abia astepti sa se termine jocul ca sa fii si tu smecher de data asta, ca ce
pana ta, tu nu poti sa fii vanator? Sau poti sa te obisnuiesti sa fii rata si
sa iti accepti conditia pt ca tu nu ai suflet de vanator, dar Dumnezeu stie ca
in mintea ta traieste un mic criminal in serie. :) ) Oricum ar fi, nu e bine.
Cineva iese in pierdere mereu. Depinde cum stii sa faci trecerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu